YouTube 1 - Nicoleta Stanciuca

SCRISOARE PENTRU “EUL” TAU SI DESPRE CUM ESTE SA FI UN OUTSIDER

Ok, haideţi că m-am îndurat să scriu şi eu în sfârşit aici şi să vă arăt acea “scrisoare” despre care vă vorbeam în Tag-ul cu defecte. Inspiraţia de bază a acestei scrisori este de fapt dorinţa mea constantă de a-mi îmbunătăţii calitatea vieţii, felul în care gândesc şi mai ales felul în care mă simt. O să vă povestesc mai multe poate într-un alt clip sau într-un alt post aici pe blog, însă cert este că asta este o muncă constantă pe care trebuie să o faci nonstop iar la momentul la care am scris acest lucru nu eram nici măcar la jumătatea drumului. Ţin mult la această scrisoare pentru că ăla a fost primul moment clar în care am constatat că mă pot desprinde de depresie şi că pot controla lucrurile, ăla a fost primul moment în care am constatat că am început să fac progrese cu mine şi că nu mă mai pun la pământ pentru orice şi oricum,

Sper să vă placă şi în cazul în care treceţi printr-o perioadă proastă, trageţi tare că o să treacă!

Scrisoare pentru Eul tau

“Draga mea,
Mă voi adresa azi ţie, femeii, mamei, iubitei, tinerei şi adolescenţei din tine, pentru că vreau să simţi şi tu ceea ce simt azi şi ceea ce m-a făcut să scriu aceste rânduri. Am făcut o incursiune în trecut, neavând intenţia de a o face iniţial. Am dat printr-o conjunctură de o persoană care prin modul ei de a fi m-a făcut să-mi amintesc de o perioadă în care eram la fel, mai exact plină de complexe.

Cu toţii avem lucruri care nu ne plac la noi. Cu toţii ne simţim stânjeniţi de un anumit lucru sau de un anumit aspect al vieţii noastre. De ce se întâmplă asta? Nu pot să spun cu certitudine. Probabil pentru că societatea modernă trasează anumite tipare, în a căror msura dacă nu te încadrezi, nu exişti. Probabil pentru ca oamenii de lângă noi îşi doresc persoane maleabile, pe care să le manevreza cum vor, iar când nu ne lăsăm modelaţi suntem “defecţi” şi trebuie să schimbăm aia şi aia şi tot aşa. Probabil că există milioane şi milioane de motive, important este cum te simţi tu draga mea cititoare, dar mai ales cum acţionezi.

Şi eu am fost o persoană extrem de complexată, tocmai de asta scriu azi aceste rânduri. Dar am învăţat să-mi depăşesc aceste complexe, să le “repar”, să văd partea bună a lucrurilor şi mai ales că lumea nu e perfectă aşa că nici eu nu am cum să fiu perfectă. Aveam complexe de la chestii serioase, cum ar fi problemele grave de vedere, statura minionă, sânii prea mari, dinţii mici, părul de un roşu ce mă făcea să fiu o ciudată… ah să nu uit de oribilitatea de acnee care mi-a mâncat toată adolescenţa, până la chestii extrem de absurde de genul “nu am haine la modă”, “nu am ghiozdan frumos” sau “nu sunt populară”. Din cauza acestor prostii adolescenta mea a fost neagră şi extrem de sumbră. Am trecut prin această perioadă fără să dau atenţie lucrurilor frumoase, fără să conştientizez că valorez mai mult decât un ambalaj, că am capactatea de a învăţa enrm de multe lucruri şi că principalul meu stâlp de susţinere sunt eu.

Desigur, mai am de “îmbunătăţit” câteva lucruri, cum ar fi abdomenul care nu e tocmai plat şi tonifiat, sau anumite trăsături ale caracterului meu care îmi trădează originile rurale, sau mai ştiu eu ce prostie. Cert este că nu mă mai las dominată de nesiguranţă, frustrare şi ura. Încerc să învăţ şi să scot ce e mai bun de la mine. Nu mai alerg de mult după aprobarea atora sau după dorinţă ca cei din jur să mă placă. Mă uit în oglindă şi văd ce-mi place sau nu, caut o logică a vieţii şi caut o parte bună a fiecărui lucru, abia la urmă decid dacă schimb sau nu ceva, dar pentru mine nu ca să complac pe cineva.

De ce îţi spun toate astea? Pentru că am învăţat totul de una singură şi pentru că am suferit mult ca să ajung aici şi nu vreau să treci şi tu prin acelaşi lucru. Am învăţat să-mi găsesc modele pozitive şi să le urmez psii. Am învăţat că în fiecare zi pun o cărămidă la structura de rezistenţă a fiinţei mele şi am învăţat că deciziile îmi aparţin.

Îţi voi da tot ce ştiu eu şi tot ce am învăţat prin intermediul acestui blog, poate aşa nu vei suferii şi vei prinde încredere în tine fără să te chinui cum am făcut-o eu.

Draga mea, îţi dedic aceste rânduri în speranţa că ve învăţa să te bucuri de fiecare clipă, bună sau rea şi că vei învăţa din tot şi toate.
 Nicoleta”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *