Lifestyle,  YouTube 1 - Nicoleta Stanciuca

VIATA CAND ESTI “DEFECT”

 

“Chioaroooooooo!!!!”, “Chioaraaaaa!!!!”

“Ce crezi tu că faci cu ochii ăia cashh?!!”
“Asta are ochii cash rău!!!”

“… te mai uiţi şi saşiu!”

“Fă-ţi ochelari dacă vrei să faci ceva!”

Cam astea sunt câteva din frazele minunate pe care le-am auzit de-a lungul vieţii mele.

Pentru cine nu ştie, am strabism, mă rog… am avut şi în prezent am rămas cu ceva sechele de pe urma lui plus că mai am şi alte probleme pe care nu am să stau să le înşir acum…

De când mă ştiu lumea m-a judecat şi m-a condamnat pentru asta fără ca măcar să se fi gândit măcar o clipă că nu e vina mea şi că dacă aş avea de ales, aş schimba situaţia.

Am postat azi un clip în care m-am inflamat puţin (recunosc!) pe tema asta pentru că, sinceră să fiu, sunt sătulă să văd cum avem pretenţia să fim consideraţi nişte oameni deschişi, cu o mentalitate deschisă dar uităm să ne vedem de treaba noastră şi să nu mai râdem de alţii.

 

Nu ştiu cum este pentru un om care este perfect sănătos, şi care vede perfect normal, pentru că nu am fost niciodată în starea asta, însă nici nu mă apuc să încerc să îi subminez pe oamenii care nu au o viaţă că am mea… şi nici măcar pe cei care râd de mine… Am să prezint pe scurt (sper!) cam cum e realitatea mea, cu problema pe care o am şi cum încerc să o depăşesc în mod constant. Nu am făcut nici clipul şi nici această postare cu scopul de a stârni mila cuiva să a cerşi compasiune. Vreau pe cât îmi stă în putinţă să încerc să fac, măcar câţiva oameni să înţeleagă că realitatea de zi cu zi a unui om care are o problemă fizică este diferită şi că nu trebuie judecat din cauza asta.

Cel mai greu lucru de suportat sunt privirile oamenilor, râsetele lor, bătaia de joc şi dispreţul lor. Te trezeşti dimineaţă şi tragi aer în piept şi îţi zici “încă o zi!”. Sunt zile bune când pot înfrunta orice dar şi zile în care îmi e greu să mă ridic din pat şi mai ales să ies în public.

Când încep ziua trebuie să am de-a face în primul rând cu ignoranţa oamenilor de lângă mine care de cele mai multe ori nu realizează ce fă când îmi spun “vezi chestia aia?…” şi de cele mai multe ori îmi indica lucruri care sunt la distanţe pe care eu nu le ating cu vederea şi evident că nu văd şi trebuie să merg în zona indicată şi să bâjbâi să văd ce naiba îmi arată.

 

Sau dacă îmi cad chestii mici pe jos (cercei, nasturi, şuruburi mici, ace, mărgele şi orice porcărie mică) nu mă ajută nimeni să le ridic şi de cele mai multe ori nu le văd şi iar bâjbâi şi văd cum lumea din jurul meu se amuză pe seama mea.

Apoi după multe încurajări ies din casă şi încerc să îmi urmez viaţa. Primul lucru care mă enervează e că mereu mi se spune “ai grijă în ce maşină te urci să îi reţii numărul înainte de a te urca în ea!”/Cu dracu să îi reţin numărul când eu nici nu văd ce scrie pe plăcuţa aia, mai ales că e în mişcare?! Şi asta e valabilă la orice plăcuţa cu indicatoare şi multe alte chestii pe care nu le văd când sunt în mişcare.

După ce ajung unde am de ajuns, intru în contact cu oamenii care, primul lucru pe care mi-l spun (dacă nu mă cunosc, evident) “de ce ţii telefonul aşa de aproape? De ce citeşti aşa de aproape?” şi aia clasică “de ce nu porţi ochelari dacă nu vezi!” În primul rând, nu toată lumea care are probleme de vedere are nevoie/poate purta ochelari! Nu totul se rezolvă cu ochelari! Nu toate problemele au o soluţie aşa de simplă! Şi sinceră să fiu nu am chef să răspund în mod constant la “de ce-ul” ăsta mereu.

Dacă stau de vorbă cu oamenii, se uită la mine ca la o ciudăţenie, de parcă aş avea capul deformat sau ceva! Îi văd cum se uită la mine şi brusc ori li se schimbă expresia feţei, pro rămân fixaţi pe ochii mei de parcă se aşteaptă să iasă vreun monstru din ei.

Am fost respinsă din diferită situaţii/medii de nenumărate ori doar pentru că ignoranţa oamenilor atingea cote atât de înalte încât făceau tot posibilul să mă respingă. Nu vă spun câte interviuri de angajare s-au terminat brusc şi din senin doar pentru că oamenii din faţa mea credeau că sunt complet incapabilă să duc la final interviul doar pentru că nu văd. Sau la serviciu cum încearcă toţi să îţi explice fiecare detaliu de pe o bancnotă de frică să nu încurc banii între ei, de parcă aş fi oarbă.

Un alt lucru care mi se întâmplă frecvent şi pe care abia târziu de tot l-am realizat e ca atunci când cobor scări, nu văd treptele cum trebuie, formele lor şi felul în care sunt poziţionate mi se par stranii (mai ales la treptele în spirală) şi îmi ia câteva fracţiuni de secundă până mă “reglez” şi prin urmare am un mic moment de ezitare când păşesc. În astfel de situaţii nici nu aveţi idee câte persoane mă împing de la spate că să cobor mai repede deşi nu e aglomerat;

Astea sunt câteva din experienţele prin care trec în mod constant pe lângă alte jigniri şi lucruri urâte. Sunt conştientă că sunt persoane care au o viaţă şi mai grea decât a mea şi care probabil ar da bucuroase problemele lor pentru ale mele. Dar ce vreau eu să subliniez este că un om cu o problemă cât de mică nu ar trebui să treacă prin aşa ceva. Nu sunt nici contagioasă, nu ameninţ pe nimeni şi cu siguranţă nu am să mă transform într-un zombie şi să mănânc creiere.

Suntem diferiţi şi trăim într-o lume complexă care a fost adaptată pentru toţi. Dacă fiecare om are locul lui pe lumea asta de ce sunt unii care insistă să îi facă pe cei care au anumite “defecte” să se simtă că şi cum nu ar avea un loc.

4 Comments

  • Ştefana

    Cam tarziu iti vad articolul si am ramas wow.. cand te privesc pe yt am impresia ca totul e roz si pozitiv si nimic din ce e rau nu te atinge si stiu ca asa si trebuie sa le transmiti oamenilor o stare de bine. Dar ma bucur ca aici te-ai deschis umpic mai mult decat in clipul de pe yt, desi poate nu ti-a fost usor sa iti arati partea vulnerabila, eu ma identific foarte mult cu articolul tau pentru ca si eu ma lovesc uneori de rautatile altora pentru ca nu fac parte din tiparul de perfectiune care e promovat in societatea noastra. Si ma bucur ca am ocazia sa urmaresc o persoana asa puternica ca tine si care sa fie “umana” si da m-am saturat de perfectiunea artificiala care se “vinde” la noi pe yt de unele persoane. Te pup si te imbratisez cu drag si mi-ar fi placut sa am ocazia sa te cunosc si face2face ❤💙💚💛💜 sa ramai la fel de frumoasa si speciala

    • Nicoleta Stanciuca

      Multumesc mult draga mea! Nu sm terminat aricolul pentru ca nu stiam cum s o fac si nici nu stiam cum sa il incep exact. In timp lucrurile aste anu mai sunt asa de rele si nu te mai afecteaza asa tare dar nu inteleg nici acum de ce trebuie sa treaca cineva prin asa ceva.

  • Andreea

    Offf urasc viata asta din cauza oamenilor rai 🙁 . Eu tarziu mi am dat seama de problema ta si asta din comentariile afisate … alti chiar nu au ce face decat sa întrebe ce si cum… Imi pare foarte rau si mi se rupe sufletul de oricine este batjocorit din cauza unui “defect, trăsături fizice”… lumea din jur este fooooarte rea, nu se apreciaza caractere frumoase, oameni milosi , sensibili si buni.. Offf uneori ma șochează în ce lume rea traiesc 🙁 .

  • Andreea

    Eu am avut 2 complexe: sani si nasul, si din cauza asta m-am operat de 2 ori. Tu ai nasul Ok si sani mari, ai ce alti nu au ..eu am dat destul bani sa ma simt cat de cat Ok. Iar după operație nu am devenit vreo înganfata, plina de mine sau alte lucruri . Cu toate ca stiu ca sunt văzută “fitoasa”, asta din cauza stilului meu vestimentar sau cum ma aranjez , dar defapt sunt foarte sensibilă și cu mult bun simț. Iubesc foarte mult si animalele si in ele vad adevărați prieteni.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *