Lifestyle

MINIMALISM SAU DOAR MAI PUŢINE LUCRURI?

Ei cred că dacă mă urmăriţi de ceva timp pe canalul meu de YouTube (link aici) sau pe canalul de vloguri (link aici), ştiţ că am trecut printr-o mică/mare renovare vara asta. Renovarea în sine nu a cuprins decât două camere (restul casei să mai aştepte până la anu’) dar praful şi agitaţia a fost pe măsura unui şantier pe care se construiesc trei blocuri.

Cu ocazia minunatei renovări, evident că am fost nevoită să adun tot ce aveam în birou (şi eu credeam că nu am multe, yeahhh right!) şi în dormitor şi să le cărăbănesc în restul casei unde erau deja rămăşiţele unui uragan numit “mamă”. Şi cu ocazia asta am început să sortez, să adun şi să încerc să pun în ordine lucrurile pe care le am… Numai că… am realizat că am o problem! Şi anume că am foarte multe lucruri, foarte multe lucruri de care nici nu mai ştiam şi chiar lucruri de care ştiam dar pe care nu le mai atinsesem de secole! 🙁

Ca să înţelegeţi mai bine, am trăit toată copilăria mea cu două persoane care aveau mari probleme cu “hoarding-ul” şi nu de puţine ori mă simţeam sufocată de lucrurile care existau în casa mea şi chiar de casa mea… Ajunsesem în punctul în care refuzam să mai fac ordine (cu excepţia camerei mele) deoarece nu aveam efectiv unde să pun lucrurile şi dacă le mutăm din locul lor aşa zis “provizoriu” să vezi drăcia dracului că atunci era nevoie de lucrurile alea şi nu se mai găseau şi se iscă o mică tornadă în căutarea lor şiii… înţelegeţi voi! Mai bine îmi vedeam de viaţă!

Ca să fiu perfect onestă, niciodată nu s-a ajuns în punctul în care nu mai aveam loc în casă (precum în emisiunile alea TV înfiorătoare) dar, era destul de rău. Erau mai multe haine inutile decât media normală, mai multe sticle şi borcane decât ar fi avut nevoie toată strada mea, fiare peste fiare în curte, cărămizi, lemne împrăştiate prin toată curtea în aşteptarea unor viitoare proiecte (care evident că nu mai veneau) şi multe, multe alte chestii…

Prin urmare, am dezvoltat o silă teribilă faţă de hoarding şi cu prima ocazie pe care am prins-o am început să arunc, să arunc şi… ghiciţi! Exact! Să arunc! Acum doi ani şi jumătate când mama s-a mutat de acasă, primul lucru pe care l-am făcut a fost să încep să scot din toate minunile pe care le aveam în magazii (nu ştiu de ce a fost ăsta primul sector atacat, probabil pentru că erau cele mai tixite cu porcării, dar mă rog…) şi am scos cel puţin 10 saci de sticle şi borcane (sunt aproape sigură că erau vreo şase saci de sticle ţinute pentru bulion, de parcă la mine era fabrică de bulion!), o grămadă de unelte rupte, pe care nu le-ar fi reparat nimeni şi care probabil erau imposibil de reparat, şi multe, foarte multe alte chestii. După asta am intrat în casă şi am început cu tonele de haine şi chestii inutile şi am încheiat triumfător cu o tonă de mobilă veche pe care mama o adunase de la o mătuşă ce îşi vânduse casa de la ţară “şi cum era să lase ATÂTA mobilă să fie aruncat!” [rolling eyes]

Prin urmare, mare a fost mirarea mea când m-am apucat de renovare şi am văzut că ÎNCĂ mai am tone de lucruri pe care nu le folosesc, pe care şi eu le ţin “că poate trebuie” şi de care mă împiedic pentru că nu am unde să le pun.

Întâmplător, am dat de o carte despre minimalism, ordine şi odonare şi mai ales cum să te organizezi ca să te poţi bucura la maxim de lucrurile pe care le ai. Cartea foarte drăguţă, scrisă de o japonez, vine un review detaliat mai încolo, pentru că e mult de vorbit despre ea şi nu aş vrea să ne lungim până mâine aici.

Mă bucur enorm de mult că am dat de cartea asta chiar acum pentru că m-a făcut să înţeleg de ce am atitudinea pe care o am cu anumite lucruri pe care le folosesc, că nu am nevoie de atâtea lucruri de care nici nu mă folosesc în ultimă instanţă şi mi-a confirmat că “o să mă folosesc/repar/citesc mai târziu” nu o să vină de fapt niciodată.

Unde vreau să ajung cu povestea? La faptul că este extrem de sănătos să trecem din când în când prin lucrurile pe care le avem şi să le analizăm cu obiectivitate şi să vedem dacă avem cu adevărat nevoie de ele sau nu. 90% din oameni au mai multe chestii decât folosesc şi decât au nevoie şi îşi ocupă viaţa cu lucruri care nu fac decât să adune praf şi mizerie. Şi în plus, ia gândiţi-vă cât timp ia să curăţaţi toate chestiile pe care le aveţi? Cât vă ia să luaţi lucrurile la mână şi să le cureţi, să le pui la loc şi să te muţi în alt sector! Oh God! În plus, un lucru pe care l-am observat, este că atunci când ai foarte multe lucruri, fie că sunt afişate sau nu, casa nu pare niciodată curată. Am intrat în destul de multe case până acum, şi cu cât aveau mai multe chestii, indiferent cât de ordonate erau, nu părea deloc să fie curăţenie.

Acum să ne înţelegem, nu pledez pentru un minimalism din ăla sever în care să ai strict câteva lucruri şi să îţi limitezi viaţa, pentru a nu acumula prea multe lucruri inutile. În nici un caz, pentru că cu siguranţă nu am să o fac nici eu niciodată! Dar pledez pentru a ne limita lucrurile “sentimentale”, “decorative”, “care trebuie”, “pe care le vom repara”, fiindcă de cele mai multe ori nu facem decât să ne complicăm singuri viaţa cu ele. Spre exemplu cunosc foarte multe persoane care au garderobe tixite cu haine care nu le mai vin sau pe care pur şi simplu nu le mai poartă dar la care nu renunţă pentru că “au investit mult în ele”, sau pentru că “au valoare sentimentală”, sau pur şi simplu pentru că “le place să aibă multe lucruri”, dar asta nu face să decât să îţi complice viaţa şi să îţi ocupe o mulţime de spaţiu de care te-ai putea folosi altfel (an vorbit mai multe despre asta în clipul meu organizarea garderobei, link aici).

Credeţi-mă că în timp toate chestiile micuţe, amintirile, lucrurile de care nu vă înduraţi să vă despărţiţi, cu timpul vor atârna greu şi vă vor sufoca. Eu mizez strict pe a ţine lucrurile de care avem imediată nevoie, poate o idee ceva mai multe dar să nu ne înghesuim noi viaţa noastră din cauza unor lucruri.

Cam asta a fost prima mea incursiune în lumea sortării şi a minimalismului;) şi sinceră să fiu chiar nu îmi este dor de lucrurile pe care le-am aruncat, nu le duc lipa (chiar şi pe cele pe care le foloseam eu, nu numai din magazii şi restul) şi cu siguranţă pot să spun că am mai mult loc, aer mai curat în casă şi că încă am suficiente lucruri pe lângă mine astfel încât casa să nu pară pustie… Hmmmmm… poate trebuie să mai trec printr-o sesiune de sortare! 😀

8 Comments

  • Ştefana (iubitoare de "gunoaie")

    M ai nimerit la fix cu aceasta postare… :)) tragico-comica.. si eu am o grava problema cu hainele ..niciodata nu s de ajuns si alea vechi lasa le acolo ca trebuie (trebuie pe naiba) 😑 si pe cealalta parte nu imi place in casa sa fie decorul si mobila aglomerata si evident ca am o gramada de acareturi care si alea trebuie… si le inghesui prin cine stie ce dulapuri. Din fericire urmeaza si la mine in primavara un proiect de redecorare si remobilare si sper sa aerisesc si casa si dulapuri si sa pot scapa de toate prostiile si sa ma lase inima si prietenul(ca si el e adeptul acestui curent “las ca poate trebuie”) e clar probleme la caput. Si m ai facut foooooarte curioasa legat de cartea aia. Te pup 😚😚 si la cat mai putine gunoaie🤗

    • Nicoleta Stanciuca

      Da, cred ca tie o sa iti placa mult cartea asta si o sa te bage si in sperieti, sper sa ii fac un review cat de curand pentru ca multa lume are nevoie de ea. Cel mai rau eand sunteti doi si cumva va intreceti care tine mai multe si care aduna mai multe 😀 Asta este un proces progresiv si daca vrei un sfat de la mine, incepe usor usor cu sortarea inainte de renovare pentru ca atunci o sa te simti sufocata de cantitatea imensa de lucruri prin care sa treci 😀 Te pup si abia astept sa itu prezint cartea!

  • Elena MEI

    Pfff….Eu incerc pe cat posibil sa arunc/dau din lucrurile pe care nu le mai folosesc, insa de haine ma despart cu greu… Imi tot zic ca poate mai slabesc si atunci o sa-mi vina, haine noi cu eticheta nepurtate, dar pe care, efectiv nu le pot da… si vorba ta, urasc sa fie sifonierul sau casa ticsite pana simti ca nu mai aer… E un proces incurabil la mine 😂

    • Nicoleta Stanciuca

      In carte se vorbeste exact despre chestia asta cu hainele si cred ca o saiti prinda bine cartea asta, incerc sa ii fac review-ul cat mai repede. Culmea ironiei stii care este? Ca nu e un proces incurabil si ca in momentul in care prinzi gustul spatiului si ordinii, devine o dependenta! Te pup!

  • Daniela Iordan

    Salut,Nico.Un articol f util și interesant.Abia aștept să vb/postezi un review despre cartea citită pt că va fi super interesanta.Sunt convinsa.Spor la treabă și o Zi superbă!

    • Nicoleta Stanciuca

      Multumesc foarte mult! Mai mult ca sigur ca o sa fie un review video pentru ca am foarte mult de vorbit despre carte si daca as scrie, nu stiu cine ar citi atat. Ma mobilizez sa fie cat mai repede pentru ca vad ca va intereseaza! Te pup

  • Anda Darie

    Si eu patesc sa fiu sufocata de cosmeticalele pe care le am sau de curiozitatea de a mai cumpara si x si y si z pe langa ce am deja. Cu partea de haine trag speranta ca nu sunt atat de rau.

    • Nicoleta Stanciuca

      Important este, din cand in cand sa iei o mica pauza si sa faci ordine. Eu nu sunt adepta conceptiei minimaliste inraite in care sa nu ai decat un anumit numar de obiecte sua de lucruri, dar din cand in cand sa face ordine si sa ne debarasam de ce este prea mult si ne incurca.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *