Lifestyle

FEMEIA DIN ZIUA DE AZI ŞI FORŢA EI

Recent mi-a pus cineva o întrebare legată despre părerea mea în ceea ce le priveşte pe femei şi dacă s-au schimbat faţă de acum 10 – 20 de ani, dacă vreţi să vedeţi răspunsul meu, îl aveţi aici în clipul cu Q&A. Dar întrebarea asta m-a pus puţin pe gânduri şi m-a făcut să mă gândesc la forţa femeii şi la destinul ei cel puţin tragic.

Eu am mai avut o tentativă de a discuta despre femeie şi ce înseamnă în ansamblul ei (găsiţi clipul aici), spun “am avut o tentativă” pentru că din păcate acel clip nu prea a mers şi nici nu a stârnit măcar curiozitatea audienţei de a reflecta la subiect (poate a fost vina mea că nu am ştiut cum să îl pun în scenă…)

Dar odată venită întrebarea asta am stat şi m-am gândit la cât de extraordinare sunt femeile (lucru pe care îl ştiam deja), la câtă forţă posedă şi chiar fără să îşi dea seama (lucru pe care iarăşi îl ştiam) şi la ce destin tragic are EA, FEMEIA de rând şi cum nu face nimic să schimbe asta,

Ne place sau nu să recunoaştem dar societatea românească este una cu o gândire profund medievală, în care credem din toată fiinţa (încă!) că femeia trebuie să fie supusă bărbatului, că menirea ei pe lumea asta e doar să facă copii şi să întreţină casa. Poate că vouă celor care v-aţi născut şi aţi crescut la oraş nu vi se pare aşa, însă la ţară, trust me, lucrurile stau altfel şi având în vedere că majoritatea României este rurală… conectaţi şi voi punctele.

Din nefericire femeile din ziua de azi trăiesc cu frică la “vai dacă am să mor singură!”, “va da’ dacă râde lumea de mine pentru că ies din rând şi nu fac ce face toată lumea!” şi desigur, veşnicul “nu pot!”, cum ar fi “nu pot să mă descurc singură!”. “nu pot să câştig mai mult decât un bărbat!”. “nu pot să mă pun pe primul loc atâta timp cât sunt ceilalţi înaintea mea de care trebuie să am grijă!” şi mulţi alţi de “nu pot!” pe care bănuiesc că îi ştiţi şi voi pentru că mare parte din audienţa mea este feminina. Eu încă mă întreb ce dracu’ de nenorocire a trebuit să se abată asupra noastră a femeilor de am ajuns atât de îndobitocite în acest “nu pot” încât să nu mai realizăm cât suntem de puternice, cât suntem de inteligente şi cât suntem de frumoase? A, şi mai am o întrebare: ce nenorocire s-a abătut asupra noastră de ne-a făcut atât de obtuze încât nu vrem măcar pe fiii sau fiicele noastre să le învăţăm altceva, să le învăţăm că se poate mai bine şi se poate şi altfel? Realitatea cotidiană pe care o văd este că mamele în loc să îşi înveţe fiicele să fie mai puternice, mai încrezătoare în forţele proprii, să nu repete aceleaşi greşeli pe care ele le-au făcut în viaţa lor, se complac în a duce tradiţia mai departe “pentru că aşa trebuie” şi fac tot posibilul să le impregneze fiicelor că trebuie să fie femei de casă, că trebuie să facă copii, că trebuie să se supună bărbatului pe care mai apoi să încerce să îl submineze şi să îl păcălească ca să îşi atingă scopurile mărunte şi în plus să aibă mare grijă la “ce spune lumea:” şi la “cum se face”. De ce oare ne este atât de greu să acceptăm că mamele noastre au greşit, că noi am greşit şi că ar fi mai bine că fetele noastre să nu repete aceleaşi greşeli? De ce oare ne forţăm să ţinem vie o mentalitate din asta învechită care nu ajută pe nimeni la finalul zilei? Sunt enorm de multe “de ce-uri” şi aş putea să o ţin aşa până mâine dar cred că aţi prins ideea.

Şi să nu vină cineva să-mi spună că nu e aşa pentru că nu cred că există femeie pe lumea asta căreia să i se fi spus “cum să faci aşa ceva?! Da’ ce zice lumea?!” şi nici nu cred că nu este femeie pe lumea asta care să nu fi fost întrebată “când te măriţi?” şi “când faci copii” înainte ca ea să fi apucat măcar să se gândească la asta sau că ar exista şi alte opţiuni (asta apropo de clipul meu despre “de ce nu vreau să fac copii” pe care îl găsiţi aici). şi la fel de bine nu cred că există femeie pe lumea asta care nu fi fost făcută măcar o dată în viaţa “curvă” doar pentru că nu se pretează pe aşa zisele moravuri pe care iniţiatorul apelativului îl are.

Ştiu că ne place să trăim într-o lume din asta feerică şi să ne imaginăm că realitatea nu e atât de cruntă precum este cu adevărat, dar să fim serios că realitatea e mai rea decât ne permitem noi să recunoaştem că este!

Eu am să cred cu toată fiinţa mea că femeile sunt cele mai puternice creaturi pe care le-a putut zămisli natura până am să mor, şi grea viaţă o să aibă ăla care vrea să mă convingă de altceva! Păi dacă nu suntem puternice, explicaţi-mi şi mie cum o femeie poate să aibă copii, unu dacă nu chiar două job-uri, soţ, casă şi să mai aibă timp şi de alte lucruri? Dacă nu sunt puternice cum atunci când li se îmbolnăveşte un copil sunt în stare să mute munţii din loc, să taie şi să spânzure numai ca să îl facă bine? Explicaţi-mi cum femeile pot avea grijă de familii întregi şi pentru ele uită să şi mănânce şi cu toate astea rezistă în continuare? Cum putem să ne vindecăm pe noi şi pe alţii atunci când vrem? Realitatea este că suntem foarte puternice, însă nu ştim să ne folosim forţa şi acceptăm cu bună ştiinţă să fim călcate în picioare de bărbaţi şi apoi alegem să ne sfâşiem între noi, în loc să ne unim şi să ne susţinem una pe cealaltă!

Eu cred că puţin mai multă educaţie în sensul ăsta nu ne-ar strica şi de asemenea puţin mai multă înţelegere şi compasiune fată de noi toate femeile. Dacă am renunţa în a ne mai urî una pe alta cu toată forţa şi a ne denigra singure, cu siguranţă că am avea mai multe şanse de a face din lumea noastră mai bună. Haideţi să nu ne mai călcăm în picioare una pe alta şi să nu ne mai denigrăm în secunda doi în care am văzut ceva ce nu ne place la femeia de lângă noi! Haideţi să ne ajutăm reciproc, ca atunci când una este la pământ să nu o călcăm şi mai tare în picioare! Şi haideţi să avem compasiune una fată de cealaltă şi să nu ne mai judecăm la orice nu ni se pare corect din partea celeilalte!

Eu sper ca aceste (multe) rânduri să vă dea puţin de gândit şi ca data viitoare când mai interacţionaţi cu o femeie să vă analizaţi puţin comportamentul, fie că este vorba de o mamă, soră, soacră, cumnata său chiar o persoană necunoscută. Spuneţi-mi părerea voastră despre acest subiecţi şi chiar aş vrea să ştiu dacă sunteţi sau nu de acord cu mine! Love you!

One Reply to “FEMEIA DIN ZIUA DE AZI ŞI FORŢA EI”

  1. Bun subiect și buna tema de gândire și da sunt suta la suta in asentimentul tau legat de cum e femeia in momentul acesta cum e percepută și cum ar trebui sa fie in mintea unora.. eu una sunt de părere ca indobitocirea asta a unora,ca altfel nu pot sa o numesc de a crede ca femeia e sclava bărbatului ca ea trebuie doar sa facă copii și sa stea la cratiță și eventual sa mai mănânce și bătaie, nu o sa se schimbe prea curând cel puțin la țara unde vad fete sub 20 de ani care nu și doresc de la viata mai mult pentru ele, studii, un job de unde sa aibă proprii lor bani și in primu rând sa se bucure de adolescenta de tinerețe .. pac baga un copil, doi .. aici e treaba fiecăreia nu vreau sa judec fiecare cum își așterne asa doarme. Dar ca femeie, ca adolescenta, ca doamna trecută de prima tinerețe ar trebui sa avem mai multe pretenții de la noi, mai multe așteptări, sa luam ce e cel mai bun pentru noi din tot…
    Vast subiect de discuție.. și ca sa închei asa general cred ca asta tine de educație, de cum suntem crescute in familie și in ultimul rând dar și cel mai important in ce ne dorim noi de la viata .. și ma bucur ca ai atins subiectul asta căci uite eu te as numi un exemplu de femeie puternica și da pentru ca eu am doar 23 de ani îmi ești sursa de inspirație și de aceea îmi place sa te citesc. 😘😘😘

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *