Lifestyle

Despre stigmatul unei vieţi imperfecte în online

Salutare dragii mei!


Mă gândesc de câteva zile bune, cum aş putea să pun în câteva rânduri ce îmi trece prin minte ca să fie mai uşor de înţeles şi ca să rămână în arhivele internetului, undeva, în cazul în care voi voi vreodată să mă întorc la aceste idei.
Dacă mă urmăriţi pe celelalte reţele de socializare, am luat o pauză de câteva săptămâni bune de la copilul meu nr. 1 şi anume YouTube-ul pentru că, vă spuneam eu la momentul în care v-am anunţat, că se întâmplă prea multe lucruri în jurul meu, în capul meu şi cam peste tot şi am nevoie pur şi simplu de o pauză! Ca să ne înţelegem, postarea asta nu o să fie una din aia de genul “vai sărăcuţa de mine, hai plângeţi-mi de milă, uitaţi cât sunt eu de amărâtă”! Nope! În nici un caz! Dar vreau să vă fac să vă gândiţi la câteva aspecte care se tot plimbă prin online şi având şansa să fiu de ambele părţi, atât creator de conţinut, cât şi consumator de conţinut în online, cred că pot să vă dau câteva păreri interesante.


Pentru început, sunt conştientă că anul trecut şi cu siguranţă şi anul acesta (cât a trecut din el), nu au fost nişte perioade bune pentru mai toţi aşa că sub nici o formă nu cred că problemele mele sunt mai grave decât ale altora. Dar în acelaşi timp am văzut o serie de reacţii cel puţin bizare în momentul în care am făcut anunţul că iau o pauză de la postat, care mi-au reamintit cât de superficiali sunt oamenii şi cât de mult îşi doresc să fie minţiţi.


Am observat că de fiecare dată când eu sau orice altă persoană care vrea să prezinte lucrurile aşa cum sunt şi care nu se pune într-un rol de divă obosită de atâta faimă, suntem atacate pentru că ne plângem prea mult, pentru că nu transmitem un vibe pozitiv în online şi “cum îndrăzneşti să mai vii şi tu cu vibe-ul tău negativ în online după câte se întâmplă” (şi am încheiat citatul dintr-un mesaj primit recent, e drept, avea mai multe greşeli gramaticale decât mi-am permis eu să pun aici). Adică fenomenul este pur şi simplu uimitor pentru mine, pe de-o parte e rău dacă afişezi o viaţă perfectă, liniştită, cu călătorii (asta apropo şi de travel booling-ul care a apărut în ultima vreme) şi cu cheltuieli excesive în fiecare zi, iar pe de altă parte e rău când vii şi afişezi o viaţă normală, cu probleme curente, cu frământări normale şi cum încerci să fii un om bun pentru tine şi cei din jurul tău, nu o vedetă. Am auzit şi replica “da’ la ce mai vii şi tu să te plângi pe internet cu problemele tale, nu le avem noi pe ale noastre”, după care vine replica dată celor care prezintă o viaţă perfectă “dar tu nu vezi că oamenii suferă, mor de foame şi tu te lauzi cu viaţa de lux pe care o ai”. Nu de puţine ori, am văzut asemenea replici din tastele (că nu mai putem spune din gură 😀 ) aceloraşi conturi şi stau şi mă întreb, până unde naiba putem ajunge cu ipocrizia şi paranoia?


Ok, înţeleg perfect că nu toţi cei de pe internet gândesc aşa! Înţeleg că sunt şi oameni care se duc doar pe genul de content care îi interesează, dar la fel de bine văd că este un fenomen generalizat despre cum percepem oamenii din online şi ce aşteptări avem de la ei.

Consider, că în măsura în care ne folosim de online să ne destindem, să ne amuzăm, să ne distragem atenţia de la problemele curente, să râdem de alţii pe care îi considerăm mai proşti, la fel de bine putem folosi online-ul şi ca pe o sursă de informare, de confort când vezi că şi altcineva mai are aceleaşi probleme ca tine, ca pe o sursă de învăţarea a unor skill-uri de viaţă pe care nu le învăţam la şcoală sau chiar în familie. Mi-ar plăcea să nu se mai bată atât de mult moneda pe “vai da’ ce te mai plângi şi tu” şi să se ia în considerare un material în care îşi spune cineva of-ul că ar putea să fie un material educativ pentru cei care nu ştiu de problemele respective, sau că este un material suport pentru cei care au exact aceleaşi probleme şi nu au cu cine să discute.
Societatea în care ne-am format cei mai mulţi, ne-a condiţionat să credem că trebuie să afişăm doar faţa aia poleită şi perfectă, nu şi momentele în care suntem la pământ şi ne este greu. Îmi doresc să schimbăm aceste percepţii pentru că nimeni nu e perfect si nimeni nu le ştie pe toate şi de cele mai multe ori, nimeni nu are o viaţă fără probleme ca să pretindă de la alţii doar perfecţiunea. Mi-ar plăcea să devenim mei empatici şi mai solidari cu oamenii din jur, iar în momentul în care cineva vine şi prezinte un episod greu prin care a trecut, să ne gândim că poate servi drept suport pentru cineva care trece prin aceleaşi probleme şi nu are cu cine să discute.

Aş vrea să ştiu care este părerea voastră despre acest fenomen şi cum vedeţi voi lucrurile. De asemene, mi-ar plăcea mult dacă aţi menţiona şi dacă au fost momente în care pentru voi să vedeţi că cineva din online trece printr-o problemă similară cu a voastră, a fost o sursă de confort şi de linişte că nu sunteţi singuri pe planetă.

Tagged ,

7 thoughts on “Despre stigmatul unei vieţi imperfecte în online

  1. Astăzi există atât de mulți creatori de conținut încât dacă nu-ți place ce vezi undeva, poți oricând să găsești oamenii cu care să rezonezi și pe care să-i urmărești cu drag. Tocmai de aceea n-am înțeles și n-o să-nțeleg niciodată comentariile răutăciose, Dar…suntem diferiți.

    Clar prefer să urmăresc oameni autentici, care transmit ceva mai mult decât latura superficială. Tuturor ne plac pozele frumoase și cadrele de poveste dar ce e prea mult devine fals și obositor. Personal îmi iau energia de la oamenii calitativi din online, care prezintă frânturi din viața lor, cu bune și cu rele.

    Iar pe tine, Nico, deși nu te-am întâlnit niciodată, te urmăresc de ani de zile tocmai pentru felul tău natural de a fi.

    1. Multumesc foarte mult pentru comentariu! Asa este, si eu consider ca daca nu iti place un anumit continut sau o anumita persoana, ai de unde alge din belsug si la fel ca si tine nu inteleg isteria asta de a le demonstra pesoanelor pe care nu le placi, de ce sunt “proaste”. Am observat ca pe de-o parte oamenii vor sa fie mintiti, stiu ca sunt mintit, ba de multe ori le place sa fie mintiti si dupa vin si iti dau in cap ca de ce ii minti, sau mai rau ca de ce nu minti si tu la fel ca ceilalti!

  2. Ciao Nicoleta, toate generatiile de tineri cred ca au cam aceleasi probleme. Cu timpul o sa le gestionezi mai bine,nu se vor uita dar nu o sa mai conteze.Eu sant putin mai mare decat tine, dar si noi le-am avut pe “vedetele “nostre.Rautati cat cuprinde. In online le e mai usor sa fie javre ,nu te privesc in fata, sant lase. Dar ce ne pasa noua! Bucurate de tinerete,sanatate si fii frumoasa Fii tu insiti!

  3. Ești vocea celor care s au săturat de ipocrizia din online. De perfectele astea cate au impresia că suntem o adunătură de prosti care le mănâncă lor gogoșile. Nu, nu cumpără nimeni rimelul de la catrice doar pentru că urlă x-uleasca pe insta sau youtube. No offence catrice, a fost un exemplu.
    Stiu, stiu, nu le mai urmari daca nu ti convine, nu mai ai efectiv pe cine sa urmaresti, toate sunt la fel. Ti o mai baga si pe aia, daca pentru mine a mers asta nu inseamna ca va merge si pentru tine. Doar ca sa se scoata ele in caz de iti apare vreo urticarie pe fata. Astea fiind spuse, nu te lasa descurajata si keep up the good work. Te pup

  4. Cei care te vad cateva zeci de minute intr-un clip isi permit uneori sa iti judece complet viata de parca ar fi zi de zi langa tine. Viata perfecta e mimata de multi in online, cea imperfecta nu da bine. Pe de alta parte este si atata victimizare gen , vai cate ore muncesc eu sa fac o poza…. si asta ajunge sa te exaspereze. Sunt sigura ca ti-a priit pauza si acum ai energie sa faci fix ce iti doresti :).

    1. Da, am obesrvatca in general predomina extremele, ori prea pre, ori foarte foarte! Si nu e deloc sanatos pentru cei care se uita si isi compara vietile cu a celor din online. Dam a fost foarte buna pauza asta si chiar m-a ajutat mult! Te pup!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *