Lifestyle

ATITUDINEA E TOTUL, NU VARSTA

27 feels good baby!!!

Yep, astăzi am împlinit 27 de ani şi am vrut să fac o mică remarcă pentru că de fiecare dată când mi se pune întrebarea “câţi ani ai?”, sinceră să fiu, am câteva fracţiuni de secundă în care stau şi mă gândesc “aaaaa cât am zis ultima dată că am?!”. Serios!!! Ştiu că s-au făcut şi glume pe seama mea de genul “dacă nu te uiţi în buletin, nu şti câţi ani ai!”, dar vreţi să ştiţi ceva? Nici nu îmi pasă! Da, ştiu că mulţi spun asta, însă puţini reuşesc să o facă cu adevărat.

În urmă cu câtva ani, după ce am trecut peste nişte etape dificile, am făcut eu o analiză asupra felului în care m-am simţit până atunci şi dacă m-am ridicat sau nu la nivelul “statutului” pe care noua mea vârsta o cerea. Am realizat că eram puternic influenţată de cei din jurul meu, că la o vârstă relativ tânără mi se băgau în cap chestii precum “trebuie să ai un job care să nu îţi placă” (ei nu chiar, dar ceva de genul că dacă îţi place ceea ce faci nu e muncă) şi “trebuie să faci copii pentru că e cazul” şi per total am realizat că de fapt felul în care mă gândeam, mă comportam, mă îmbrăcam şi implicit cum mă simţeam era mai degrabă o vârstă în jurul pragului de 50 de ani decât cea reală.

Dacă mergem şi mai în urmă, undeva când aveam 15 ani în buletin, îmi aduc aminte că mă simţeam exact ca un pensionar frustrat care şi-a irosit toată viaţa încercând să păcălească soarta şi plină de boli. Nu vedeam nimic în faţa mea, nu vedeam vro perspectivă de viitor, eram extrem de cinică în legătură cu absolut totul, nimic nu mă mulţumea şi nici nu mă înveselea şi singura mea perspectivă clară era că am să mor foarte curând pentru că nu mi-a rămas nimic de făcut în viaţă. Aveam toate problemele astea? Nu! Aveam vreo boală incurabilă? Nu! Toate chestiile astea le simţeam din cauza felului în care se comportau cei din jurul meu. La o simplă analiză, am realizat că aveam doar persoane în vârstă în jurul meu, nu aveam prieteni, nu aveam nici o activitate interesantă sau măcar care să îmi placă, nu auzeam decât bârfe, smiorcăieli despre boli şi ce s-a mai dat la ştirile de la ora cinci. Adică, am realizat că eu nu mă simţeam aşa cum aş fi vrut eu să mă simt şi asta pentru că mereu mi se spunea cum ar trebui să mă comport şi cum ar trebui să mă simt şi care este locul meu.

Apoi am mai făcut o mică introspecţie şi am realizat că de fapt asta nu are nici cea mai mică legătură cu vârsta mea, ci cu mentalitatea oamenilor care mă înconjurau şi care credeau că un semn de respect pentru ţine, cei din jurul tău şi pentru vârsta ta este să te plângi şi să nu te bucuri efectiv de ce simţi şi de cum te simţi.

Am văzut că sunt oameni care la vârste apropiate de cele ale persoanelor din jurul meu au au o vitalitate şi un tonus incredibil. Era clar că ceva dădea cu virgulă şi că toate lucrurile care îmi fuseseră băgate în cap cam scârţâiau.

Apoi i-am analizat pe acei oameni incredibili care la vârste venerabile de 70, 80 de ani (Jane Fonda, Sophia Loren, Alain Delon) erau mai activi, mai veseli şi mai în forţa decât mine la douăzeci şi ceva de ani şi mi-am dat seama că de fapt vârsta nu are nici o legătură cu asta, că totul ţine de felul în care gândeşti, de felul în care înfrunţi lucrurile şi de modul cum decizi tu să te vezi pe tine.

Da, o să-mi spuneţi cum mi s-a mai spus că “ei nu au avut o viaţă grea” sau că “nu au muncit din greu, deci au putut să se conserve”, sau că “nu au dat cu sapa” (asta e preferata mamei mele). În primul rând că nu avem de unde să ştim aşa ceva, felul în care percepe omul a fi “o viaţă grea” eo chestie pur subiectivă, deci sunt nişte asumpţii total aiurea, iar în al doilea rând, dacă ne uităm bine în jurul nostru, o să vedem oameni care au trecut prin perioade inimaginabil de grele şi care totuşi încă îşi menţin vitalitatea şi în acelaşi timp, oameni care (din punctul nostru de vedere) nu fac nimic cu viaţa lor şi se târâie într-o letargie continuă de pe o zi pe alta. Prin urmare, vastă este irelevantă!

Nu contează câţi ani ai în mod efectiv! Contează felul în care priveşti tu lucrurile şi cum decizi să treci prin perioadele mai puţin fericite! Atitudinea e totul! Apropo de asta, aveam la un moment dat o discuţie cu mama mea şi îmi zice “poate mai înaintăm şi noi după ce trecem de necazurile astea (aka probleme) “, în clipa aia am rămas puţin blocată şi am întrebat-o “ce necazuri?” pentru că nu îmi dădeam seama la ce se referă. Eu şi cu mama am trecut prin multe “necazuri” cum le spune ea de-a lungul timpului dar în perioada aia chiar nu era nimic care să ne complice/înrăutăţească traiul zilnic. Adică era chiar bine. Din asta am dedus că ea era obişnuită să vadă din ce-a mai mică problemuţă, scamă, scânteie, frunză căzută sau ciripit de vrabie “un necaz”.

Asta îmi confirmă faptul că felul în care te decizi tu să vezi viaţa este de fapt vârsta ta! Practic ai libertatea să îţi alegi vârstă aşa cum îţi convine! Să fii matur înseamnă să fii responsabil de acţiunile tale, iar asta trebuie să o faci înainte de 18 ani. Atitudinea ta face diferenţa dintre zile bune şi zile rele şi dintre “necazuri” şi praguri.

Este o chestie extrem de importantă, care stă la baza noastră ca oameni şi pe care noi nu prea o băgăm la cap şi asta pentru că suntem obişnuiţi de mici să ni se spună ce să facem, cum să facem, cum să gândim, cum să ne comportă şi care să fie atitudinea noastră în legătură cu noi! Atât părinţii cât şi şcoala încearcă să ne modeleze în nişte marionete din alea înţepenite care să nu iasă din tiparul “impus de societate” de parcă tiparul ăsta pică aşa din cer, nu tot oamenii l-au creat după placul lor.

 

Eu zic, că dacă vreţi să vă simţiţi bine cu voi, în pielea voastră. Dacă vreţi să aveţi o viaţă senină, că ar trebui să vă verificaţi întâi atitudinea faţă de voi, în primul rând şi faţă de cei din jur, în al doilea rând. Încercaţi să gândiţi cu mintea voastră, nu prin prisma experienţelor altor persoane, care ştiu ele mai bine ce trebuie să gândiţi sau ce v-au spus alţii că este corect să faceţi pentru vârsta voastră! Trust me! De când am luat decizia să nu mai am vârstă (pentru că eu nu am vârstă!), chestiile astea sunt pur banalităţi şi reuşesc să-mi modific atitudinea aşa cum îmi doresc eu şi în plus, reuşesc să nu mă las influenţată (mai bine zis manipulată) de cei din jurul meu după bunul lor plac.

Asta implică multă muncă şi descoperire de sine şi mult curaj, dar se simte asaaaaaaaaa de bine! Trust me!

6 Comments

  • Ștefana

    LA multi ani om minunat si sincer. Sa ai parte de tot ce e mai bun in viata, de bucurii si impliniri. Sa ramai la fel de sincera, energica si sa nu te lasi doborata de nici o rautate din partea celorlalti. Te pup si te ibratisez cu drag❤💙💚😌😌😌

  • Ramona Florina

    Wow ce cuvinte! Sa stii ca, gandim la fel! De fapt am trecut prin ce ai trecut si tu si acum nu am varsta:)) pur si simplu am ce varsta vreau eu! Multumesc pentru aceasta “poveste” ! Esti atat de deschisa, si lucrul asta imi place foarte mult! Esti un om minunat! Inca odata la multi ani!!!💜💜💜💜💜 Iti doresc tot binele din lume fiinta draga!😘😘😘😘😘🤗 Love you so much Nico! P.S. imi place poza principala cand stai intr-un picior😍 E foarte artistica! Pupici!🎂🍰🎉🎊🎁

    • Nicoleta Stanciuca

      Multumesc mult draga mea! Esti o dulce! In poza aia incercam si eu o postura de yoga insa unghiul este destul de dubios! 😀 Love you!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *