Lifestyle

ALBĂ CA ZĂPADA AR CRĂPA DE INVIDIE

Stăteam şi mă gândeam zilele trecute că am fost un copil relativ norocos pentru că bunică-mea nu avea televizor, avea un radio amărât dar care nu avea voie să pornească decât seara înainte de culcare şi prin urmare, Mam-Mare ca să-mi distragă atenţia îmi spunea poveşti. Şi erau delicioase pentru că în ciuda celor şapte clase pe care le avea, reuşea să le spună pe voci şi cu intonaţie astfel încât de cele mai multe ori obţinea rezultatul invers, nu reuşeam să adorm! Şi când rămânea fără poveşti, începea să-mi inventeze ea poveşti de-ale ei (cred că de aici am moştenit şi eu gustul ăsta pentru a inventa poveşti).

Oricât de frumoase şi de savuroase erau poveştile la vremea aceia, acum când mă gândesc la ele mă ia cu fiori. Lăsând deoparte versiunile originale, care oricum nu ajungeau la urechile noastre de copii, versiunile clasice acum mi se par înfiorătoare! Cum naiba să îi spun eu acum unui copil despre cum a fost ars lupul de viu în Capra cu trei iezi şi cum aş putea să îi povestesc despre autopsia pe viu pe care a suferit-o bietul lup în Scufiţa Roşie, ca să nu mai vorbim de toate minunăţiile pe care le păţesc personajele Fraţilor Grimm. Şi mai zicem că desenele din ziua de azi sunt prea agresive…

Versiunea originală a Caprei cu Trei Iezi (pe care bunică-mea mi-o spunea cu nonşalanţă fiindcă nu auzise de versiunea cenzurată), ţin minte că mi se părea de atunci ca fiind prea mult. Numai gândul că a mâncat nea Lulu ieduţi mici, albi (întotdeauna am avut o slăbiciune pentru animale, chiar şi când nu ştiam să le diferenţiez – aşa că orie poveste în care acestea sufereau îmi dădea o stare de panică) şi că în timpul ăsta a mânjit toată cassa cu sânge, ba că le-a mai pus şi capetele în geam ca să nu se sperie doamna Capră, mă făcea să plâng încât bunică-mea a fost nevoită să recurgă la imaginaţia ei de scenarist şi să schimbe povestea. Iar de fiecare dată când mă gândeam la iedul de după sobă, încercam să mă gândesc cum o fi să îţi vezi fraţii mâncaţi, bucăţică cu bucăţică de cineva, să le auzi oscioarele trosnindu-le în gura lui… brrrrrr!

Şi dacă astea româneşti vi se par turbate, că tot pomeni de Fraţii Grimm, ce ziceţi de versiunile lor? Şi mă refer la astea stilizate, nu la cele originale care sunt şi mai şi! Păi tot ziceam de nea Lulu care o papă pe Scufiţa şi pe Mam-Mare, frumoooos! N-ai ce să-i ceri! După care vine fabuloasa autopsie pe viu şi coanele întregi din burta lui! Păi şi cu mamele ucigaşe care comandă un rasol din inima fiicei vitrege cum e (Alba ca Zăpada şi mai ştiu câteva pe aceiaşi temă)? Ce să mai zici de canibalismul din Hansel şi Gretel? Eu una, recunosc că mi-i imaginam într-un ceaun din ăla mare cum vezi în desene şi cum pune Baba Cloanţa morcovi şi alte zarzavaturi în ciorbă făcută din ei. Şi imaginaţi-vă că versiunea originală nu e prea departe de asta, implică o mamă vitregă şi canibalism. Iar dacă tot vorbim de versiuni original, una din cele mai cutremurătoare mi se pare Frumoasa din Pădurea Adormită, în spatele căreia se ascunde un viol în toată regula şi ceva copii făcuţi pe neştiute, Groaznic!

Nici cu Cenuşăreasa nu mi-e ruşine dacă e să o luăm pe aia dreaptă, când stai şi te gândeşti că lumea simţea nevoia să se mutileze pentru a urca pe scara socială, adică plăteau orice preţ numai să-şi atingă scopul (nah lecţie de viaţă pentru un pui de om).

Cred că 90% din poveştile româneşti au acest factor şoc care se presupune. mă gândesc eu ca să pregătească copiii pentru viaţa de adult şi să le implanteze în minte ideea că viaţa e cu două tăişuri. Dar acu’ stau şi mă gândesc cine naiba consuma poveştile originale ale Fraţilor Grimm? Vă daţi seama ce minte sadică aveau ăia? Dacă stăm să ne gândim că şi pe la finalul anilor ’90 s-au descoperit cazuri de canibalism în Germani, parcă începem să înţelegem cam ce le stă oamenilor ăstora prin cap.

Voi cu ce poveşti aţi crescut? Şi vi se păreau normale la vârsta aia sau vă zbârleau şi vouă părul pe ceafă cum mi se întâmplă şi mie?

Pulover – Stradivarius
Ruj – Theo Blam Mecet Mat(e) Hu ghes, nuanţa Devotez
Lac de unghii – Laurel 554 Carmin Pariziene

 

7 Replies to “ALBĂ CA ZĂPADA AR CRĂPA DE INVIDIE”

  1. intradevar faine pozele .. cat despre povesti mi- au placut dintodeauna basmele cu iz romantic si mereu aveam cate o carte cu ceva povesti in ea sa citesc de aici si dragostea pentru citit de acum.. da -mi o carte o zi ploioasa si o cafea si suntem cei mai buni prieteni… si faza cu adevaratele povesti din spatele celor pe care le stim noi din copilarie o citisem si eu pe undeva si mi s-au parut scarry si putin “psiho pupu ” cei drept nu stiu daca la originile lor erau dedicate copiilor dar am impresia ca aveau niste probleme la mansarda domnii :)) :))

    1. Incepusem sa detaliez mai multe despre povestile Fratilor Grimm cand am scris articolul dar m-am gandit ca o sa i se faca naibii cuiva rau de la atatea scarbosenii. Clar nu erau pentru copii dar si asa mi se pare ca sunt muuuult prea descriptive si cu multe probleme la mansarda! Love you!!!!

  2. Super pozele! Mie sincer nu prea imi placeau povestile…Ce imi placea mult,si am citit cartea,era Vrajitorul din Oz…in rest si mie mi se pareau prea “hororr”🙈😂😂

    1. Daca ma lasi putin iti gasesc si in Vrajitorul din Oz o gramada de ekemente sace pe care eu nu as vrea sa le auda un copil mic 😀 Love you!!!

  3. Adoram povestile cand eram mica,aveam mai multe carti de povesti nemuritoare,erau preferatele mele!Pe vremea aceea si mult timp dupa citeam fff des,lucru pe care acum din pacate nu l mai fac! ☹Pozele sunt tare reusite!😙😙😙

    1. Din pacate viata a devenit atat de agitata si de aglomerata incat cu greu iti mai poti face timp pentru citit acum. Dar intebarea mea este daca mai privesti acum povestile din copilarie cu aceiasi ochi? Dau ti s-a schimbat optica? Pentru ca si eu le adoram dar acum cand ma uit la ele imi dau seama ce tenta horror au. Te puuuup!!!!

      1. Clar nu le mai privesc la fel! Atunci nu vedeam substraturile din poveste si nici tenta aia horror.Pupici!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *