Beauty

DESPRE FRUMUSEŢE ŞI STANDARDE

Zilele trecute aveam o discuţie cu cineva despre îngrijirea tenului şi machiaj şi involuntar mi-a trecut prin minte cât de mult s-au schimbat perspectivele în ultima vreme şi cât de mult că mi s-au schimbat perspectivele.
Îmi aduc aminte că pe vremea când aveam acnee mă gândeam la cât de mult mă judeca lumea pentru că nu eram frumoasă, orice făceam coşurile mele erau mult prea dizgraţioase ca să mi se permită să fiu frumoasă. Când am început să mă dezvolt fizic, nu eram frumoasă pentru că nu încadram în standarde. Când am devenit adult nu am fost frumoasă pentru că nu aveam toate elementele incluse în standarde.

Dar până la urmă cine naiba a inventat standardele astea?

Am observat că de fiecare dată când ieşim din casă ne asigurăm că respectăm nişte reguli, standarde sau cum le-o mai spune! Nu e rău să ai nişte lucruri după care să te ghidezi atâta timp cât rezultatul pe care îl urmăreşti este pentru şi numai doar pentru tine! Atâta timp cât te face să te simţi bine şi îţi aduc un beneficiu, este perfect ok dar în momentul în care faci anumite lucruri doar pentru că “astea sunt standardele” sau “pentru că aşa zice lumea” şi rezultatul nu te face fericit ai o mare problemă.
Stau şi mă gândesc că dacă pe vremea când aveam acnee aş fi fost mai atentă la problemele mele decât la ce cred ceilalţi despre mine şi mai ales “la cum ar trebui să arăt” probabil aş fi fost mult mai fericită şi aş fi găsit soluţii bune mult mai repede.
Când spun că mi s-au schimbat perspectivele mă refer la faptul că nu mai sunt atentă la ce mi se spune, nu mă mai interesează dacă sunt sau nu frumoasă în ochii nora şi nici măcar nu mă mai interesează să fiu frumoasa! Am învăţat de-a lungul timpului să mă accept cu bune şi cu rele, să îmi pun în valoare trăsăturile, să mă joc cu stilul meu vestimentar şi să mă simt bine în pielea mea aşa cum este. Frumuseţea pentru mine înseamnă să mă văd eu în ochii mei liniştită, împlinită, confortabilă în propria-mi piele şi să am spaţiu să experimentez şi să mă joc cu stilul meu de makeup sau vestimentar.
Mi-am petrecut ani de zile ascunzându-mi pielea, sau prăjind-o la soare pentru că nu voiam să mi se vadă petele (am pitiliazis) şi pentru că nu voiam ca oamenii să se uite strâmb la mine, sau cum mi se întâmpla de multe ori să îi aud spunând “uite ce pete are aia, nu sta lângă ea că poate se ia” doar pentru că nu mă simţeam acceptată de societate şi de cei din jur, pentru că mă simţeam defectă, neconformă cu lumea din jur. Acum nu îmi mai pasă! Am un tratament şi am şi posibilitatea să îl fac sau nu dacă nu am chef şi nu mă interesează cine ce zice pentru că fac parte din mine, mă definesc şi ce e mai important mă diferenţiază de oamenii din jurul meu.

Cum ajungi la performanţă de a nu-ţi mai pasă?

E greu! Nu vă aşteptaţi să se întâmple peste noapte şi nu vă aşteptaţi să se întâmple uşor. Trebuie munca, multă putere de convingere asupra celui mai dificil subiect al tău – TU dar singurul lucru care trebuie să te motiveze este libertatea pe care o vei simţi atunci când nu îţi va păsa de cine şi ce zice;
Libertatea asta o ai şi în prezent doar că nu o conştientizezi!

2 Comments

  • DANIELA IORDAN

    Salut, Nicoleta. 🙂
    Trebuie sa recunosc ca imi place foarte mult acest articol, ca de altfel fiecare articol pe care l-ai postat.Din pacate este atat de” la moda ” sa fim cum vor altii incat, uneori, nu mai stim sa fim noi.
    De ce trebuie sa fim doar cum cere societatea si nu suntem acceptati NOI, pe de-a-ntregul.
    De ce trebuie mereu sa cautam nod in papura, sa judecam, sa fim vesnic nemultumiti??Prea multe intrebari, prea multe pretentii…
    Suntem atat de superficiali si ipocriti incat ne pierdem pe drum, din cauza altora cica cand de fapt vina este chiar a noastra.Fiecare trebuie sa aiba puterea de a fi el insusi si de a se accepta exact asa cum este, nu cum vor altii.
    Ma placi, bine,nu ma placi ,si mai bine!!
    BRAVO, Nicoleta,KISSES!!!!

    • Nicoleta

      Eu cred ca aceste “standarde” ai fost create ca spirit de competitie pentru a nu le permite tuturor sa atinga anumite locuri, sa faca anumite lucruri sau si mai rau, au fost inventate de persoane mult prea frustrate care nu se simteau bine in pielea lor si isi doreau cu tot din adinsul sa ii faca pe ceilalti sa se simta prost. E complicat dar mie imi miroase a teoria conspiratiei pe aici. Din pacate aceste lucruri s-au intiarit in mintea oamenilor si involuntar se raporteaza la ele. Multmesc mult pentru comentariu!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *